Caritas Mitropolitan Greco-Catolic Blaj Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica Renovabis Humanitäre Hilfe Windesheim e.V. LilianaDesign: web design, creare site Stiri si Reportaje Alba

Intra in direct cu moderatorul

Trimite mesaje online

blajfm@yahoo.com

Sondaj RadioBlaj.ro
Cat de des asculti Radio Blaj?
zilnic
saptaminal
lunar
mai rar

66 de ani de la moartea Fericitului Ioan Suciu

Astăzi, 27 iunie 2019, se împlinesc 66 de ani de la moartea Fericitului Episcop Ioan Suciu. Este pentru prima dată când îl comemorăm pe „Episcopul tinerilor” după beatificarea sa și recunoașterea oficială a martiriului Bisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolică, oficiată de Sanctitatea Sa Papa Francisc, la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății din Blaj. Născut la Blaj, la 3 decembrie 1907, Episcopul Ioan Suciu a murit la 27 iunie 1953, în închisoarea din Sighet. A fost înhumat în „Cimitirul Săracilor” de la Sighet, iar mormântul său a rămas necunoscut.

Atunci când te apuci să studiezi o personalitate sau un eveniment istoric dai, inevitabil, peste întâmplări aparent banale, povestite de diverși martori oculari și care, analizate atent, devin extrem de relevante pentru „imaginea” proiectului pe care îl realizezi. O astfel de relatare ni-l prezintă pe Episcopul Ioan Suciu încătușat la mâini și la picioare, în 1950, recunoscut de câțiva blăjeni care s-au urcat din gara Blaj, în compartimentul de tren în care se afla, păzit strașnic de securiștii care-l transportau de la București la Sighet. Pe de o parte avem regia sinistră a Securității, care l-a urcat în tren pe Fericitul Ioan Suciu cu scopul de a-i intimida și descuraja pe toți cei care încă mai sperau că Biserica Greco-Catolică va fi repusă în drepturi. Pe de altă parte avem un exemplu concret al milostivirii lui Dumnezeu, care i-a oferit șansa Fericitului Episcop martir de a revedea, pentru ultima oară, locurile natale, în drumul său fără de întoarcere. Așa cum, de altfel, Providența l-a mângâiat pe Fericitul Iuliu Hossu, care a putut să se bucure, prin găurile dubei întunecate și insalubre, de pe Dealul Feleacului, de luminile Clujului său drag, pe când era dus, alături de ceilalți episcopi, la cumplitul penitenciar de la Sighet. Sunt acele „dulcețuri divine” pe care le descria Fericitul Ioan Suciu, „care nu se pot primi decât în temnițe.”

Cel mai tânăr episcop martir greco-catolic, dintre cei șapte Fericiți beatificați de Papa Francisc pe Câmpia Libertății, a fost un exemplu de trăire și sacrificiu pentru credință. La fel ca frații săi în episcopat, Ioan Suciu a pus în practică tot ceea ce a propovăduit și a învățat, fidelitatea pentru Cristos aducându-i cununa sfântă a martiriului. De altfel, prezența martirilor greco-catolici în închisorile comuniste le-au transfomat pe acestea în adevărate capele de rugăciune și a adus multă mângâiere în viața celorlalți deținuți. Sunt nenumărate mărturiile indirecte, ale celor care l-au cunoscut în cele mai negre clipe ale existenței, despre „eroismul” pe care Fericitul Ioan Suciu l-a dovedit în perioada detenției, din care era conștient că nu va mai ieși în viață. Martirii și mărturisitorii au constituit și s-au constituit în adevărate altare în închisorile comuniste, sacrificul pentru Cristos transformându-i în Euharistie. Iar Fericitul Ioan Suciu nu a făcut excepție. În ultimele zile ale vieții oferea porția sa de mâncare colegilor de suferință, iar în momentul când știa că nu va mai sta mult pe pământ, era îngrijorat că nu îi va mai putea ajuta, așa cum ne povestește, în cartea sa, cardinalul Iuliu Hossu: „. Sufletul bun se gândea îngrijorat la noi toți, care […] primeam câte ceva din ceea ce scumpul nu putea să folosească” . De altfel, imediat după moartea Episcopului Suciu, regimul alimentar s-a îmbunătățit, ceea ce i-a făcut pe cei prezenți să fie convinși că proapătul martir a mijlocit, din Cer, acest lucru: „Sunt sigur că rugăciunile lui cu dovezile de iubire ce le-a dat lui Dumnezeu, vor fi întotdeauna ascultate” , scria episcopul Ioan Ploscaru în memoriile sale.

Episcopul Ioan Suciu a fost un mare orator, iubit mult de tineri și apreciat de toți credincioșii, pentru care nu ezita să creeze un adevărat zid de protecție și cărora le oferea mângâiere prin sfaturile spirituale pe care le dădea. Din păcate, moartea sa martirică în închisoare ne-a văduvit, sunt convins, de un posibil excepțional volum de memorii, așa cum am fost binecuvântați cu cele ale Fericitului Iuliu Hossu, supraviețuitor al calvarului de la Sighet. De la Fericitul Ioan Suciu avem o cutremurătoare mărturie, redactată în clandestinitate, în timpul detenției de la Mănăstirea Ortodoxă Căldărușani, în 1949, într-o scrisoare trimisă Nunțiaturii Apostolice de la București, în care poveștește întâlnirea cu Dumnezeu în celula din arestul Securității din Sibiu, în care a ajuns pe 27 octombrie 1948:

„Când am intrat, am fost izbit de atmosfera umedă, de năvala unui miros de murdărie omenească. Ce era? Supapa canalului colector ce da în celula mea și, din aripa clădirii de deasupra, toate WC-urile curgeau prin mea. De aici umezeala și mirosul. Și mi s-a oferit această parfumerie umedă, întunecoasă, fără nici o clipire de zare luminoasă. Pământul era umed, pereții din cărămidă umedă și mucegăită...

[…] Aici am petrecut două nopți și două jumătăți de zi, fără hrană, fără apă…Și fiindcă nu era deloc lumină, șobolanii, șoarecii, guzganii treceau peste mine ca peste un vechi prieten al gâzelor și al micilor lighioane. Ce-i drept, nu era o dezmierdare gingașă și nici vrednică de universalizat.

În această atmosferă și cu acest mobilier, mobil și imobil, am petrecut clipe neuitate de apropiere, de unire cu Cel răstignit. Sunt dulcețuri divine care nu se pot primi decât în temnițe. E o zonă a Crucii pe care nu o cunosc decât cei din închisori sau din alte asemănătoare colivii. Dumnezeul cel ascuns (Isaia 45, 15) se dezvăluie celor ascunși, chiar sub pământ și în întuneric, înlănțuiții răutății omenești. Fericirea nu face popas numai în pajiștile cu flori rupte din împărăția frumuseții, ci se oprește prelung să pască în sufletele celor păscuți de mizerie. Aici m-a găsit și pe mine. A bătut la ușă, a intrat cum știe să intre, fără altă cheie, decât Voia Celui Prea Înalt” .


Ipoteza potrivit căreia Episcopii greco-catoliciți erau naivi și nu știau cu adevărat ce se întâmplă cu Biserica lor este, din punctul meu de vedere, fantasmagorică. Ierarhii noștri, care cunoșteau ceea ce se întâmplase cu Biserica Greco-Catolică din Ucraina, erau pregătiți pentru perioada de prigoană și hotărâți să-l urmeze pe Cristos în temnițele comuniste. Fericitul Ioan Suciu a avut curajul, într-o perioadă în care mulți nu au ezitat să servească regimul ateist comunist, să predice, de la Amvonul Catedralei din Blaj, împotriva acestei ideologii a morții, întărind, prin cuvântul său, moralul celor care deja desnădăjduiau. Conform informatorilor securității, la predicile sale din Catedrala Blajului asistau 800-1000 de credincioși. Ia închipuiți-vă cum ar arăta azi Catedrala noastră cu un asemenea număr de persoane! Fericitul Ioan Suciu, care în 15 mai 1948, la aniversarea a 100 de ani de la Adunarea românilor de la Blaj nu a fost lăsat, de către autoritățile comuniste, să ia cuvântul, spunea atunci: „Pentru Biserica noastră a sosit ceasul Vinerii Mari!” Tot el a profețit Învierea Bisericii, pentru că va veni vremea ca privile întregii lumi să fie îndreptate spre Blaj. Profeția s-a împlinit pe 2 iunie 2019, când Papa Francisc i-a beatificat, pe Câmpia Libertății, pe cei șapte Episcopi greco-catolici martiri sub regimul comunist.

Din perioada în care Fericitul Ioan Suciu, cunoscut ca „anticomunist notoriu”, își ținea faimoasele predici în Catedrala Blajului am selectat câteva fraze edificatoare, care subliniază caracterul său și lupta neobosită pentru Biserică și credința greco-catolică:

„Bisericii Greco-Catolice îi lipsesc martirii. Îi lipsesc încă rănile Domnului. Numai persecuția ne va putea oferi coroana martiriului și va putea arăta lumii întregi ce suntem noi de fapt.”

„Vom scăpa cu bine din această încercare și credința noastră va triumfa, spre mântuirea și a celor care astăzi ne lovesc.”

„Unii vor ieși din această luptă acoperiți de răni, alții pieriți, dar nu trebuie să dăm înapoi de la lupta sfântă pentru Biserica Noastră Creștină, Unită, Romînească.”

„Numai cu sânge se poate scrie istorie și dacă vom fi vrednici, îl vom vărsa.”

„Adevăratele bucurii se nasc din suferințele noastre pământești.”

„Providența ne oferă un moment unic de eroism, de sfințire, de mărturisire a convingerii creștine.”

„Să nu refuzăm lui Dumnezeu și patriei această glorie sfântă. După 2000 de ani, ne-a venit și nouă rândul.”

„Și Isus, ca să învieze, a trebuit să coboare în mormânt.”

„Sângele lui Cristos și a martirilor ne strigă: Să nu fim absenți, pentru că Domnul ne cheamă. Nu nimiciți planurile lui Dumnezeu și a patriei.”


Biserica Greco-Catolică îl va sărbători pe Fericitul Ioan Suciu în data de 2 iunie, dată la care, alături de ceilalți șase Episcopi români greco-catolici, a fost beatificat de către Sanctitatea Sa Papa Francisc. Dincolo de cultul public pe care i-l aducem, suntem invitați să îl cinstim pe Fericitului Ioan Suciu citindu-i minunata sa operă, rămasă vie, dar mai ales urmându-i exemplul de viață și de credință!

FERICITE IOAN SUCIU, ROAGĂ-TE PENTRU NOI!

Nicu Goga

NOTĂ: La redactarea acestui material am folosit texte din lucrarea mea de licență „Martiriul Bisericii Greco-Catolice din perspectivă antropologică și spirituală”.