Blaj: expoziție memorială Horea Cucerzan, la Muzeul de Istorie „Augustin Bunea”

Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” găzduiește, în perioada iunie-august 2022, o expoziție memorială Horea Cucerzan, în cadrul căreia vor putea fi vizionate, în premieră la un loc, toate tablourile donate de regretul pictor în cele 23 de ediții ale Taberei Internaţionale de Artă „Inocenţiu Micu Klein” Blaj, a cărei fondator a fost. Vernisajul expoziției va avea loc marți, 7 iunie, la ora 14:00, în ziua în care Horea Cucerzan ar fi împlinit 84 de ani.

Cu această ocazie, Radio Blaj vă invită la un concurs, în cadrul căruia sunteți invitați să scrieți, pe tot parcursul zilei de marți, 7 iunie, în secțiunea comentarii, pe contul nostru de facebook, câteva cuvinte legate de modul în care vi-l amintiți pe pictorul Horea Cucerzan. Cine a fost Horea Cucerzan? Ce a reprezentat pentru cultura blăjeană? Dacă aveți aminitiri personale cu regretatul pictor, cum v-a rămas în memorie? Sunt doar câteva întrebări ajutătoare pentru cei care intenționează să participe la acest concurs. Premiile, constând în cărți de poezii și albume de artă, sunt oferite de doi dintre curatorii expoziției, Carmen Tăulea și Simona Pănăzan.

????????????????????????????????????

Pictorul Horea Nicolae Cucerzan s-a născut la Blaj, în data de 7 iunie 1938. A absolvit Academia de Arte Frumoase „Ion Andreescu” din Cluj Napoca, secția pictură, promoția 1963. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala București, a participat, din anul 1973, la toate expozițiile de artă (municipale, anuale, bienale, republicane) organizate în România, având și numeroase expoziții în străinătate.

Reputatul artist a lăsat o moștenire culturală inestimabilă și impresionantă, nu doar prin lucrările sale valoroase, ci și prin cele aproape o mie de opere de artă produse în cele 23 de ediții ale taberei de creație de la Blaj, pe care a inițiat-o și a dezvoltat-o, an de an, în orașul natal.

Pentru meritele sale, pictorului Horea Cucerzan i s-a conferit titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Blaj, în anul 2008. El a fost inițiatorul Muzeului de Artă Contemporană din Blaj şi al Centrului Cultural pentru Arte „Horea Cucerzan” din Blaj.

Fondatorul Taberei Internaţionale de Artă „Inocenţiu Micu Klein” Blaj, pictorul Horea Cucerzan, a încetat din viață în data de 1 martie 2021, în București, la vârsta de 82 de ani.

 

HOREA CUCERZAN (1938 – 2021)

Născut la 7 iunie 1938, la Blaj;
Decedat la 1 martie 2021, București;
Absolvent al Academiei de Arte Frumoase „Ion Andreescu”, din Cluj Napoca, secţia pictură, promoţia 1963;
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Din 1973 participă la toate expoziţiile (municipale, anuale, bienale, republicane) organizate de U.A.P. în România.

A organizat peste 30 de expoziţii personale în România la Bucureşti, Baia Mare, Târgu Mureş, Iaşi, Cluj Napoca, Dej, Blaj, Mamaia, Petroşani, Hunedoara, Deva, Constanţa, Sibiu, Braşov şi peste 20 de expoziţii personale în străinătate, la Roma, Milano, Manfredonia, Padova, Civitavecchia, Abano Terme, Potenza, Tarquinia, Veneţia (Italia), Viena (Austria), Frankfurt (Germania), Paris, Cannes, Louvres, Lagny-sur-Marne (Franţa).

A participat la numeroase expoziţii de grup în ţară şi în străinătate.

În 1999 a beneficiat de o bursă acordată de prof. univ. Marian Papahagi la „Accademia di Romania” din Roma, Italia.

În 2012 a deschis, împreună cu oficialităţile municipiului Blaj, Muzeul de Artă Contemporană – cu o secţiune de Artă Sacră, după 17 ediţii ale Taberei Internaţionale de Artă „Inocenţiu Micu Klein”.

Între anii 1995 – 2019 a fost director al Taberei Internaţionale de Artă „I. Inocenţiu Micu Klein”.

În 2001 a tipărit primul său volum de poezii, intitulat „Larma puterilor”.

În 2006 apare Albumul de artă „Horea Cucerzan”.

În 2013 apare volumul de poezii „Păcate-n paradis?”

PREMII ŞI TITLURI

1983 – Premiul pentru artă, Padova, Italia;
1987 – Premiul pentru merite deosebite în artă, Manfredonia, Italia;
1991 – Premiul I pentru pictură, Piteşti;
2008 – Titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Blaj;
2019 – Diplomă de excelenţă şi trofeul „Promovarea culturii şi artei” oferite de Instituţile de Cultură din Armata României Cercul Militar Naţional.

 

LUCRĂRI DE ARTĂ MONUMENTALĂ

1969 – Staţiunea Venus, „Muzica”;
1989 – Restaurarea picturii murale de la Palatul Lippomano (opera arhitectonică şi istorică ce datează din anii 1400 – 1500) din Padova;
1993 – 1995 Realizarea picturii de pe cele două arcade din „Sala Unirii”, Alba Iulia, concretizate în 15 portrete de domnitori şi 14 portrete de cărturari.

Lucrări în colecţii de stat şi particulare din: Austria, Belgia, Canada, Elveţia, Franţa, Germania, Grecia, Israel, Italia, Japonia, Olanda, Polonia, România, Rusia, S.U.A., Suedia.

ACTIVITĂŢI

Expoziţii la Cercul Militar Naţional – Galeria Artelor 2010, 2012, 2014, 2016, 2018

2015: Expoziţii: Galeria de Artă „Calea Victoriei 33”, Muzeul de Istorie „Augustin Bunea” Blaj, participarea la Salonul Naţional al Artelor – Palatul Parlamentului;
2016: Expoziţii: Galeria UAP Sibiu, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Naţional Cotroceni Marina în pictura românească din colecţii particulare
2017: Expoziţii: Muzeul de Artă Constanţa, Palatul Culturii Tg Mureş Galeria Art Nouveau, Galeria Fundaţiei Ianza Art Inter Cultural Petroşani, participarea la Retrospectiva de Pictură contemporană Românească Paris – Bucureşti la Palatul Parlamentului, participarea la Tabăra de creaţie Deseşti Maramureş, participarea la Salonul Naţional de Artă Medievală – Biblioteca Naţională a României;
2018: Expoziţii: Muzeu de Artă Baia Mare, Palatul CulturalBlaj, Galeria Berinde Cluj Napoca, participare la expoziţia centenară Portrete ale Marii Uniri – Palatul Parlamentului, participarea la Tabăra de creaţie Deseşti Maramureş;
2019: Expoziţii: „Civilizaţii, linii ale pămânului” Galeria Căminul Artei Bucureşti, Galeria de Arte Hunedoara, Galeria Forma Deva, participarea la Expoziţia „Pictori români în Franţa” Institutul Cultural Român, participarea la Tabăra de creaţie din Serbia;
2020: Expoziția „Retrospectivă” Galeria Simeza Bucureşti

CITATE HOREA CUCERZAN

Confesiune

Încotro? Sublimă întrebare, radicală, ziditoare, apostolică sau firavă, tentaculară, insidioasă, obsesivă, zadarnică uneori, acolo unde zidul închide inclusiv apariția umbrei.
Încotro noi, voi, tu, el, eu cel căutat pretutindeni, nevăzutul, neliniștitul, însinguratul, rănitul, intempestivul, obositul, încremenitul, pesimistul, fericitul, optimistul încotro oare vor urca tălpile noastre drumul Golgotei?
Întrebarea lăuntrului te încercuie fără menajamente: Cine ești? Și nimicul care te învăluie ca o groapă rotundă, egală, aproape perfectă, crește imens până la limita de sus a cerului și a văzduhului tău, a speranțelor tale vălurinde și înșelătoare.
Creatorul autentic își impune personalitatea, puternic definită, autonomă, prin stil și reflecție adâncă, în pofida angoaselor, incertitudinilor, pseudoexaltărilor, formulelor, modelelor, cerințelor sau a ingerințelor de tot felul.
Niciodată artistul complet nu va fi un executant, iar măsura operei sale (raiul său inalienabil de viață) va lumina traseul real și ireal al pătimirilor, tăinuind piramidele bucuriilor și străfundurile suferințelor sufletești. Devorat de nostalgiile flămânde, de focul cosmogonic sau de suprarealul zămislit cu o stemă a visului neînvins, luminând obiectele viitorului neistorisit sau eternizând frica și curajul în sfinte pastorale și cupole ale smereniei, el, demiurgul, împlinește și sacralizează opera așa cum orice ființă își închină viața vieții.
Desigur că neliniștile creației îl vor dijmui veșnic pe artist, dar acesta este oxigenul și apa existențelor, focul și cerul înălțimilor sale viitoare.
Doar copiii și îngerii pot odihni soarele în iarbă? Doar ei pot asculta muzica înaltă a luminilor și a umbrelor sărutând mugurii fructelor viitoare?
În momentul în care taina ta va interoga, sufletul, zidul nesupunerilor va redeveni pământ, apă, aer și cer, iar albia puterii va colinda cu pași de copil potecile originare.
Poate oare arta exprima chintesența libertății noastre? Poate ea să ne făgăduiască mereu o altă libertate?

Armonii de taină

Categoric semnul, conturul, linia a fost întâi, înaintea cuvântului. Poate țipătul care încet, încet a devenit apoi melos și cuvânt a dăruit ființelor regăsirea, iubirea sau suferința.
Semnul însă, cu formulele lui de vis înzidite în peșteri a lămurit sufletul și mintea celor dintâi oameni că viața nu are secrete pe pământ. Semnul va constitui pururi matricea simbolurilor eterne.

În lucrări aș dori să palpite lumina ca în taina ființei și a lumii, să fie înzidită și îngemănată în fiorul inimii, asemeni unei rugăciuni către soarele primordial.

CRONICI DESPRE HOREA CUCERZAN

În pictura lui Horea Cucerzan se revelează sensurile lăuntrice ale unui demers statornic îndreptat spre realizarea unei sinteze semnificative. Artistul a deslușit în arta de concentrare adâncă a epocii lui Fra Angelico noblețea simplă a unei atitudini ce dădea picturii, cum spunea Goethe, rezonanța armonioasă a naturii înseși. Cucerzan a asociat acestei viziuni, care transformă izvorul artei într-o oglindă ce îngăduia pictorilor să-și privească necontenit chipul reflectat în lumea din jur, pe aceea a zugravilor moldoveni din Renaștere, pentru care forma și culoarea erau întrupări ale unor gânduri îndreptate necontenit spre eternitatea tuturor celor văzute.
O bucurie gravă a descoperirii luminii, închegată în formele lucrurilor l-a adus pe Horea Cucerzan în preajma lecției de vigoare și de poezie a lui Petrașcu. Asprul și diafanul, nocturnul și solarul se contopesc la el într-o imagine unică, uneori plină de forță, alteori evanescentă, întotdeauna arhitecturată cu o strictețe neostentativă. Ai adesea senzația că lumina a fost cândva capturată de această pictură și că, la întâlnirea cu privirea noastră, ea se eliberează, cuprinzând întregul spațiu din preajmă. O pictură care își mărturisește aspirația la o sinteză complexă, în care lirismul și ideea filosofică au o egală îndreptățire. Pe suprafața organizată cu fermitate plutește, învăluind contururile, un abur miraculos de lumină.

Dan GRIGORESCU

Horea Cucerzan şi pictura sa „cu cer „ şi zări aurorale

Scăldat în izvorul miraculos al talentului, Horea Cucerzan posedă inducţia luminoasă a curentului electric: „plusul” şi „minusul” personalităţii sale împrăştie o lumină diafană, scintilantă, fin pulverizată peste lumea imaginară în care realul se întretaie cu visul, dându-i, în proporţii unice, o strălucire celestă. Sudul şi nordul se reunesc împreună într-o excitaţie armonioasă, se susţin colocvial şi îmbogăţesc metodic lâsând pe rând în primul plan să domine când vocaţia mistereios-întunecată a Septentrionului, când patima arzătoare, scânteind pe apele albastre ale Italiei mediteraneene. De unde vine omul acesta modest în câtimea lui fizicamente naturală, aruncând mantaua scamatorului matusalemic peste grădina Europei pe care o îmbracă apoi, graţios, matinal, zâmbind în vis şi… unde va vrea să ajungă, dacă, încă…n-a ajuns? Omul are în sine o spiritualitate creştină, ridicându-se ca un duh de tămâie din pământul Câmpiei Transilvane de la Blaj, dar se întrupează ciclopic din ochiul papal al Sfintei Treimi, simbol al Dumnezeirii, statornic, suveran, dominator, venind din Roma marilor prelaţi şi seniori renascentişti. Puzderia lui de fapte măreţe – mici „giuvaeruri” pictate! – este un zid care nu „se îspăimântă” de viforniţa agrestă a amestecatelor pustiiri „artistice” care bat zgomots în porţile noastre şi pun pecetea unei interdicţii suverane peste o Românie de azi care pare a fi ţara nimănui…! Rar întâlneşti o plinătate a formei, acel forfot de idei şi sensibiliatate din ghiocul minţii sale, cum vei vedea privindu-i lucrările destoinic şi suveran, o pictură încă „naţională” în care freamătă marea istorie a continentului. A noastră şi a acelei Europe după care tânjim. Să fie el „buturaga” mică ce răstoarnă… carul mare al putreziciunii noastre?

Vasile RADU

Adauga un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *